25 octombrie 2016
« Citesc în Taşcu Trifon despre Congresul românilor otomani. Apare acolo numele lui Dima Badralexi. Ştiu că e o eroare. Numele noastre sunt uitate. Este de fapt Dina Badralexi,
prescurtarea atât de caracteristică de la Constantin. Mă surprind gândind că trebuie să o întreb pe mama. Mama nu mai e. Sunt unul dintre puţinii aromâni din România care mai cunosc unele spiţe de neamuri aromâneşti.
În România sunt deformări involuntare din neştiinţă, în Grecia deformări voluntare, cu sens politic. Murim, ca neam, o ştiu, totul e să murim cu demnitate, precum Ghepardul lui Lampedusa. Nu întrevăd niciun viitor de afirmare naţională pentru aromâni. Singura posibilă a fost aceea de români balcanici, devenită graţie şovinismelor balcanice cu totul şi cu totul imposibilă.
În ce constă identitatea mea aromână ? într-un mare sentiment de singurătate şi de moarte.
Să ştii că mori, să ştii că dispari ca identitate colectivă, nimic mai trist. »
Post scriptum : Am dat întâmplător de acest text anunţat sub titlul « În loc de încheiere » la pagina 531 a antologiei de texte ale filologului şi istoricului N.- Ş. Tanaşoca (1941-2017) apărută la editura Enciclopedice în 2018, notă preliminară Anca şi Rodica Tanaşoca. Doctorul Taşcu Trifon (1872-1940) a publicat în 1909 la Bucureşti broşura Congresul românilor otomani ţinut la Bitolia (Monastir) în zilele de 10-11 iulie 1909. A terminat la Lyon medicina spre 1900, un an după sau înainte de fratele lui, bunicul meu Petre. Din câte ştiu, este singurul lui text politic : o analiză critică emblematică a situaţiei în ajunul războaielor balcanice.
Vezi si :
In memoriam Nicolae-Șerban Tanașoca
Matei Cazacu : omagiu adus colegului meu Nicolae-Șerban Tanașoca
The post Fragment din jurnalul lui Nicolae-Şerban Tanaşoca appeared first on TRA ARMANAMI.
